Fără

Doar prin cenuşa din gândul meu,
Mai laşi câte-o urmă să mai calmeze
Dorul purtat de mine mereu
Urmat de fiori, trimişi să viseze

Un chip trecut, readus în prezent
Inundat cu false trăiri.
Un chip trecut, veşnic absent
Despre care voi scrie din amintiri;

Amintiri furate dintr-un pustiu
Unde moartea priveşte-nsetată
Chipul tăticului meu, vineţiu
Trimis pe lumea cealaltă.

Dar poate că el nu m-a uitat.
Hoinărind, găsesc în trecut
Zâmbetul său, rămas neschimbat
Şi-un strigăt de ani, pierdut.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Exiști?

Gândind fără gânduri...