miercuri, 31 iulie 2013

Amintiri împrumutate


 O urmă de „a fost odată”
Mă bântuie, m-aleargă, mă saltă,
Mă stigă-napoi fără glas
Pornesc... mă-ndrept spre ea fără pas.

Pe drum, amintirile își pierd din parfum
Îți observ zâmbetul, creionat pe-o umbră
M-apropii încet și-ncerc să te-adun
Te-am cules, dar făptura ți-e crudă.

E crudă! Și-i fierbinte de rece
Ți-aș spune, dar n-ai înțelege.
Ai face să doară mai tare durerea,
Printre lacrimi și vorbe, dură-i tăcerea!