joi, 19 septembrie 2013

Ultima noapte

E ultima noapte în care mai strig
Din versuri, prezentul pierdut
Amintirile nu-mi mai pot ține de frig,
Iar durerea nu doare, ca la-nceput.

E ultimul gând, așezat pe hârtie,
Câteva rânduri împrăștiate
De azi înainte, nu-ți voi mai scrie
Și lacrimi vor curge... uscate.

E ultima bancă spre care mă-ndrept
Prin visuri, cu pași înapoi
De astăzi, nu pot să te mai aștept,
Nici măcar să vorbesc despre „ noi” .

E ultimul dor de care mă tem
Versurile-l mai pot ascunde,
Iar dacă vreodată prin ele, te chem
Tu, să încerci a-mi răspunde!

Și-i ultima noapte trăită-n pustiu,
Alungată de gânduri străine.
E ultimul strigăt, atât de târziu
Din versuri, ce zboară la tine.

vineri, 6 septembrie 2013

„ Vânt”

Azi, timpul n-a vrut să aștepte,
Vântul adie pe culmea tăcerii
Îmi poartă tristeți și mii de regrete
Chemate de-un strigăt al verii.

Dar nu se întorc, nici măcar nu răspund,
Poate că-s doar într-un zbor
Apar printre gânduri, apoi se ascund
Și... vântul adie ușor.

Adie prin ochii în care mă pierd,
Unde toamna domnește mereu,
Dacă rătăcesc, nici eu nu mă cred
Pentru că drumul-napoi nu e greu.

Dar nu vreau să plec!
Nici măcar să clipesc
Încerc să-nțeleg
Visez ori trăiesc?!