Ultima noapte
E ultima noapte în care mai strig Din versuri, prezentul pierdut Amintirile nu-mi mai pot ține de frig, Iar durerea nu doare, ca la-nceput. E ultimul gând, așezat pe hârtie, Câteva rânduri împrăștiate De azi înainte, nu-ți voi mai scrie Și lacrimi vor curge... uscate. E ultima bancă spre care mă-ndrept Prin visuri, cu pași înapoi De astăzi, nu pot să te mai aștept, Nici măcar să vorbesc despre „ noi” . E ultimul dor de care mă tem Versurile-l mai pot ascunde, Iar dacă vreodată prin ele, te chem Tu, să încerci a-mi răspunde! Și-i ultima noapte trăită-n pustiu, Alungată de gânduri străine. E ultimul strigăt, atât de târziu Din versuri, ce zboară la tine.