joi, 19 septembrie 2013

Ultima noapte

E ultima noapte în care mai strig
Din versuri, prezentul pierdut
Amintirile nu-mi mai pot ține de frig,
Iar durerea nu doare, ca la-nceput.

E ultimul gând, așezat pe hârtie,
Câteva rânduri împrăștiate
De azi înainte, nu-ți voi mai scrie
Și lacrimi vor curge... uscate.

E ultima bancă spre care mă-ndrept
Prin visuri, cu pași înapoi
De astăzi, nu pot să te mai aștept,
Nici măcar să vorbesc despre „ noi” .

E ultimul dor de care mă tem
Versurile-l mai pot ascunde,
Iar dacă vreodată prin ele, te chem
Tu, să încerci a-mi răspunde!

Și-i ultima noapte trăită-n pustiu,
Alungată de gânduri străine.
E ultimul strigăt, atât de târziu
Din versuri, ce zboară la tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu