miercuri, 28 august 2013

Gândind fără gânduri...

În stoluri mă lasă încă o vară,
Împrăștii prin versuri doar amintiri...
Lacrimi uscate se vor afară
Din ochii bolnavi, de-atâtea trăiri

Gândurile nu-mi mai inundă ființa,
Versul se cere acum, trecut.
Dorințele nu-și mai exprimă dorința
Azi, rime vin, rime se duc...

Și doare tăcerea ascunsă-n cuvinte,
Otrăvind cu suspinu-i o ultimă zi,
Nici ea nu mai știe s-arate ce simte
Azi rime se duc, dar vor reveni...

Vor reveni mai tomnatice, poate,
Încercând să învețe al frunzelor zbor.
Eu voi alerga cu ele, departe,
Chemându-te-apoi, în lumea lor.

Iar dacă m-auzi, te rog doar să vii!
Așa cum ești tu, dar fără de tine
Nu îmi lăsa visele pustii,
Să evedeze-n imagini, din mine.

Acum, tu, încearcă ochii să-nchizi,
Prefă-te că dormi, chiar de nu poți,
Din cer dac-alunec, știu că mă prinzi...
Și mereu voi rămâne, umbra din nopți.



joi, 15 august 2013

Înapoi, dar nu același

Mă strigă dorul, că-i plânge durerea,
Din filele unui caiet
El țipă, deși mută-i tăcerea
Nu știe c-o face tare de-ncet.

Tare de-ncet, prin praful din pagini,
Plânge, stingher, pe un vers uitat
Trăirile-au rămas imagini
Și tot ce-a fost e îngropat.

Acum, ar vrea numai să-l rup.
Dar cine mă va mai striga?
Mai bine-l ard și n-o să uit
Să-mi amintesc de el, cândva.


marți, 6 august 2013

Timp uitat


 Cimitirul nostru de-amintiri
Adeseori îl vizitez.
Stau îngropate-acolo frumoasele trăiri
Pe care, oh, mi-aș fi dorit să le păstrez.

Dar ce folos?! Dacă sunt moarte
Nu le mai pot retrăi.
Nu pot s-adorm senină-n noapte,
Cu gândul că mă voi trezi.

Și mulțumesc de fiecare dată
Când mă trezesc și sunt tot eu.
Aceeași din oglindă fată,
O voi păstra cum e, mereu.