marți, 6 august 2013

Timp uitat


 Cimitirul nostru de-amintiri
Adeseori îl vizitez.
Stau îngropate-acolo frumoasele trăiri
Pe care, oh, mi-aș fi dorit să le păstrez.

Dar ce folos?! Dacă sunt moarte
Nu le mai pot retrăi.
Nu pot s-adorm senină-n noapte,
Cu gândul că mă voi trezi.

Și mulțumesc de fiecare dată
Când mă trezesc și sunt tot eu.
Aceeași din oglindă fată,
O voi păstra cum e, mereu.

2 comentarii: