vineri, 28 februarie 2014

Fără

Doar prin cenuşa din gândul meu,
Mai laşi câte-o urmă să mai calmeze
Dorul purtat de mine mereu
Urmat de fiori, trimişi să viseze

Un chip trecut, readus în prezent
Inundat cu false trăiri.
Un chip trecut, veşnic absent
Despre care voi scrie din amintiri;

Amintiri furate dintr-un pustiu
Unde moartea priveşte-nsetată
Chipul tăticului meu, vineţiu
Trimis pe lumea cealaltă.

Dar poate că el nu m-a uitat.
Hoinărind, găsesc în trecut
Zâmbetul său, rămas neschimbat
Şi-un strigăt de ani, pierdut...

marți, 31 decembrie 2013

Ultima zi

E ultima zi şi mă doare
Trecutul din urma ei.
Orele-şi pierd din culoare
Iar gândurile-mi zboară spre cei

Care-n ultima zi, au uitat
Să-şi aducă de-o umbră aminte.
Visuri, încet, s-au spulberat
Iar stiloul descrie-n cuvinte

O ultimă zi, şi un ecou nesfârşit
Prelungit de-o neagră-aşteptare
O ultimă zi, şi un dor infinit
Al unei absenţe murdare.

vineri, 8 noiembrie 2013

Încearcă!

Hai, lasă-mi durerea să curgă
Prin palmele tale uscate.
Primește-i destinul ce-adună
Numai povești inundate

De mări sângeroase, fără culoare,
Pe care de ieri, barca-mi plutește.
Hai, vino, tu, un oarecare
Și-alături de mine, călătorește!

Iar dacă nu vrei, tu pleacă de-aici!
Să nu răspunzi chemării mele
Și de voi cădea, să nu mă ridici,
Doar lasă durerea să-mi spele
                Povestea-n... tăcere.

luni, 4 noiembrie 2013

Liniște

Nu cer decât liniște.
E singura dorință pe care vreau să mi-o îndeplinească până și organele. 
Lăsați-mă să-mi respir durerea din rănile care nu-mi sângerează, dar nici nu se vindecă, apoi să-i rumeg dependența, ascunsă-n ființa mea.
Sunt prea multe lacrimi de sânge vărsate peste cadavrele voastre-nmormântate în cimitirul de la marginea prăpastiei care mă cere. Dar mă va avea numai atunci când voi înceta să ucid pe hârtie, atunci când EU mă va regăsi pe MINE și antidotul fără nume îmi va reda liniștea. Acea liniște pe care doar liniștea o poate provoca.
Mă lupt cu valurile bolii și simt cum rechinii mă sfâșâie, încetul cu încetul. Nu mă mai recunosc, i-am hrănit, odată. De parcă ar fi ceva corect în viața asta....
Astăzi, e mai grav decât ieri, dar mai bine decât mâine.
Credeam că tot ce vreau, pot avea numai prin scris, însă... inima și-a încetat bătăile pentru a-mi împlini dorința.

Acum, e liniște...

luni, 21 octombrie 2013

Nu.

De-atâtea ori și lunii am promis,
Că nu te voi descrie-n rânduri
N-am învățat să las nescris
Imaginile-mi de prin gânduri.

Dacă te regăsești acum,
Te rog, să treci neobservat;
Când, revenind pe-al nopții drum
Vei retrăi și ce-ai uitat.

Iar dacă nu te vei simți,
Nici întrebări nu-ți vei mai pune,
N-o să mai scriu ce voi gândi
Atunci când n-am nimic a spune.



duminică, 13 octombrie 2013

Exiști?

Azi... scândurile închisorii mele au ars, iar eu am pășit dincolo de zidurile negre, lăsându-mi blestemul să cutreiere și alte ființe. L-am alungat. Odată cu el, mi-a devenit prezentă absența în golul prea rece pentru a mai putea fi capabilă să-l îndur.
Mă-ndrept spre nicăieri. Lumea mea e prea departe, n-o pot atinge, nici măcar nu mai îndrăznesc s-o visez ori să-i aleg verdele crud prin gânduri.
Nu.
Încerc să mă accept ca pe o greșeală, pentru că asta sunt și nu-i voi permite timpului să se joace cu mine. Destul! M-au obosit coincidențele, doar umbra unei speranțe îmi deschide uși noi, în spatele cărora nu voi ajunge fiindcă am pierdut cheile-n deșertul spre care mă-ndrept cu pași înapoi.
Mi-aș dori să întârzii.
Rătăcește-mă pe străzile ținutului tău, ia-mă prizonieră și trimite-ți supușii să caute ceea ce am pierdut.
Dacă te vor găsi, poruncește-le să mi te aducă.
Aici, nu acolo...

luni, 7 octombrie 2013

Gânduri alcoolice

Doar cerul mai știe să-mi umple paharul
Golit de buze-nsetate.
Azi, gustul nu-și mai simte amarul
Uscat de priviri inundate.

Doar toamna m-așteaptă la marginea serii,
Chiar dacă-i bolnavă de dor
Îmi trimit umbra, cu-amintirile verii,
Spunându-i s-adie ușor.

Doar noaptea răsare soarele meu
Chiar dacă-i ascuns printre nori,
El știe, din gânduri, s-alunge, mereu
Spinii, înlocuindu-i cu flori.

Doar clipele-mi respiră durerea,
Injectându-mi visuri prin gânduri,
Tu n-ai aflat că te strigă tăcerea
Din adâncuri uitate, din rânduri...

Doar eu mai pot să-mi vindec beția,
Provocată de aerul rece,
Al cuvintelor, ce-mi inundă hârtia,
Rugând norii veniți, să plece.