Gânduri alcoolice

Doar cerul mai știe să-mi umple paharul
Golit de buze-nsetate.
Azi, gustul nu-și mai simte amarul
Uscat de priviri inundate.

Doar toamna m-așteaptă la marginea serii,
Chiar dacă-i bolnavă de dor
Îmi trimit umbra, cu-amintirile verii,
Spunându-i s-adie ușor.

Doar noaptea răsare soarele meu
Chiar dacă-i ascuns printre nori,
El știe, din gânduri, s-alunge, mereu
Spinii, înlocuindu-i cu flori.

Doar clipele-mi respiră durerea,
Injectându-mi visuri prin gânduri,
Tu n-ai aflat că te strigă tăcerea
Din adâncuri uitate, din rânduri...

Doar eu mai pot să-mi vindec beția,
Provocată de aerul rece,
Al cuvintelor, ce-mi inundă hârtia,
Rugând norii veniți, să plece.

Comentarii

  1. Doar eu mai pot să-mi vindec beția,
    Provocată de aerul rece,
    Al cuvintelor, ce-mi inundă hârtia,
    Rugând norii veniți, să plece.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesanta alegorie. Ma intreb daca totul e un vis ori chiar o betie :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Exiști?

Gândind fără gânduri...

Fără