Gândind fără gânduri...
În stoluri mă lasă încă o vară,
Împrăștii prin versuri doar amintiri...
Lacrimi uscate se vor afară
Din ochii bolnavi, de-atâtea trăiri
Gândurile nu-mi mai inundă ființa,
Versul se cere acum, trecut.
Dorințele nu-și mai exprimă dorința
Azi, rime vin, rime se duc...
Și doare tăcerea ascunsă-n cuvinte,
Otrăvind cu suspinu-i o ultimă zi,
Nici ea nu mai știe s-arate ce simte
Azi rime se duc, dar vor reveni...
Vor reveni mai tomnatice, poate,
Încercând să învețe al frunzelor zbor.
Eu voi alerga cu ele, departe,
Chemându-te-apoi, în lumea lor.
Iar dacă m-auzi, te rog doar să vii!
Așa cum ești tu, dar fără de tine
Nu îmi lăsa visele pustii,
Să evedeze-n imagini, din mine.
Acum, tu, încearcă ochii să-nchizi,
Prefă-te că dormi, chiar de nu poți,
Din cer dac-alunec, știu că mă prinzi...
Și mereu voi rămâne, umbra din nopți.
Am descoperit recent poeziile tale si imi plac enorm. Scrii foarte frumos si intens. Iar versurile tale ma inspira. Am un raspuns in versuri la ceea ce ai scris:
RăspundețiȘtergereZile vin, zile se duc,
Timpul trece neintrerupt.
Vara, toamna, zile, vise,
Sunt ale vietii rime scrise...
De ma vei chema,
Voi veni cu toamna,
Eu si ea, cu ochii-nchisi
Impreuna in al tau vis.
De ma vei chema, eu voi veni
In visele tale, sa nu le las pustii,
In lumea ta colorata de toamna,
In versurile tale ce-atatea inseamna!
Mulțumesc! Am, de asemenea... un răspuns în versuri:
ȘtergereÎn visele mele, n-ai mai venit
Oh! Cât am așteptat!
Poate prin versuri te-ai rătăcit,
Lăsându-te de timp, uitat.
Dar el se duce...
Te rog să nu-l pierzi!
Nu-l vei ajunge
Și n-o să mă vezi.
Eu voi fi aici, mereu așteptând
Pe-același „ tu” , care-mi privea
Buzele, dorind să-i răspund:
„ Tu, dragă tu, nu mă uita! ”
Dar nu este totul pierdut,
ȘtergereNici macar noaptea
Si nici timpul tot nu au trecut,
A venit doar toamna.
Nu iti lasa inima sa raceasca
Si lacrimile sa iti scape,
Noaptea inca poate fi a noastra
Si am avea visele, toate.
Cheama-ma si voi veni,
Sa fim doar tu si eu...
Buzele iti voi privi
Si te voi admira mereu.
Te chem fără glas,
ȘtergerePrin vise pornesc...
Merg fără pas
Și nu te găsesc.
Dar te-aștept pe o bancă
Din parcul cel tânăr,
O noapte întreagă
Lăsând capul pe-un umăr
Al unei umbre străine.
Privind cerul cu stele,
Realizez că ea vine
Doar în visele mele.
Realitatea e scumpa,
ȘtergereMai scumpa ca oricare vis,
Iar noaptea e scurta,
Se cere un compromis...
Asteptarea e grea,
Mai grea decat drumul,
Si rece e umbra,
Sa ne traim visul.
Dar in stele si vise
Sa ne tot intalnim, mereu,
In carti inchise
Nu ne-am inchide si tu, si eu?